Am dat peste un proiect care m-a pus pe gânduri și care, deși pare simplu la prima vedere, ridică întrebări despre direcția în care se îndreaptă internetul. Se numește Slop Evader și este o extensie de browser creată de artista și cercetătoarea Tega Brain.
Conceptul este atât de simplu încât pare aproape nostalgic: Slop Evader este un instrument de căutare care returnează doar conținut creat înainte de 30 noiembrie 2022 – data la care ChatGPT a fost lansat publicului. Practic, e ca și cum ai avea un filtru temporal care te duce înapoi într-o eră în care internetul era scris exclusiv de oameni. Extensia poate fi descărcată atât pentru Chrome, cât și pentru Firefox. Nu face nimic complicat din punct de vedere tehnic, doar aplică o restricție de dată asupra rezultatelor căutării.
Brain folosește termenul „slop” pentru a descrie ceea ce devine din ce în ce mai vizibil pe internet: conținut generat de inteligență artificială care poluează tot mai mult spațiul digital. Texte, imagini, video-uri create de modele de limbaj și alte sisteme AI se amestecă cu conținutul autentic uman, până la punctul în care devine tot mai greu să distingi între ele. Și aici intervine partea interesantă: nu este doar despre calitate sau autenticitate în sens strict. Este despre faptul că, la doar trei ani de la lansarea ChatGPT deja simțim nevoia să avem o cale de scăpare, o metodă prin care să fim siguri că ceea ce citim provine de la un om real, cu experiențe reale, perspective autentice și poate și greșeli umane. In doar câțiva ani am ajuns să privim cu nostalgie internetul din 2022. Nu este vorba de internetul anilor ’90 sau 2000, ci de acum trei ani. Asta spune ceva profund despre ritmul cu care se schimbă peisajul digital și despre impactul pe care îl au tehnologiile AI asupra spațiului online.
Există și o ironie aici: folosim tehnologia (o extensie de browser) pentru a scăpa de tehnologie. Este un fel de paradox digital, o rezistență care se manifestă prin aceleași instrumente împotriva cărora se ridică.
Slop Evader nu rezolvă problema poluării digitale cu conținut AI, dar nici nu pretinde că o face. În schimb, ne oferă un moment de pauză, o oportunitate de a reflecta asupra transformărilor prin care trecem. Poate că peste câțiva ani vom privi înapoi la proiecte ca acesta și le vom vedea ca pe niște capsule temporale ciudate, martori ai unei perioade de tranziție. Sau poate vor deveni din ce în ce mai relevante, pe măsură ce slop-ul continuă să invadeze fiecare colț al internetului. Oricum ar fi, merită atenția noastră, nu neapărat ca soluție, ci ca întrebare pe care ar trebui să o luăm în serios.

