În articolul de față, vreau să vorbesc despre consola la care am lucrat recent – Sega Mega Drive. Lansată în 1990 în Europa, această consolă pe 16 biți a fost răspunsul Sega la concurența adusă de SNES-ul celor de la Nintendo. La începutul anilor ’90, consolele Sega erau inovatoare și, din anumite puncte de vedere, chiar înaintea vremurilor.
Deși Sega nu mai produce console în prezent, la acea vreme aducea caracteristici unice cu care se diferenția de concurență: jack pentru căști cu control de volum independent, casete de jocuri care se puteau combina între ele sau port de expansiune pentru modem și servicii online (disponibil doar în Japonia).
Consola despre care vorbim a fost achiziționată de pe o platformă de bunuri folosite și se află într-o stare relativ bună, având în vedere venerabila ei vârstă de peste 30 de ani.
Deschiderea consolei
Am început prin a îndepărta cele 6 șuruburi care țin cele două părți ale carcasei unite. La această consolă nu aveți nevoie de o șurubelniță specială, cum ar fi un gamebit, ci este suficient un set de șurubelnițe tip Phillips (în cruce).
După îndepărtarea părții superioare a carcasei, avem acces la protecția de interferențe. Aici se poate observa cum trecerea timpului a adunat o mulțime de praf și alte reziduuri care nu au ce căuta într-un dispozitiv electronic.
Odată ce carcasa a fost deschisă, a fost interesant de remarcat semnele reducerii de costuri implementate de Sega la acest model: lipsa conectorilor sau utilizarea de plastic topit în locul unor șuruburi.
Curățarea plăcii de bază
După ce am desfăcut cu grijă mufa LED-ului și am îndepărtat capacul de protecție la interferențe, am avut acces complet la placă de bază. Am început prin curățarea mecanică a impurităților folosind o pensulă, iar apoi am curățat placa de bază cu alcool izopropilic pentru a îndepărta eventualele depuneri de pe circuite.
Cu placa curată, am inspectat vizual componentele electronice cele mai sensibile la trecerea timpului, în special condensatorii. În cazul acestei console, totul era în ordine. În general aceste console sunt destul de simple în comparație cu gadgeturile din ziua de astăzi, iar cele mai predispuse componente la defecte sunt condensatorii sau regulatoarele de tensiune 7805. La unele console cum sunt cele NES si SNES, chiar se recomandă ca regulatorul de tensiune și cele câteva condensatoare sa fie schimbate pentru a menține consola într-o stare bună de funcționare
Curățarea carcasei
Pentru curățarea carcasei, am folosit o baie de apă caldă cu săpun. Această metodă, deși simplă, este eficientă pentru a înmuia și îndepărta murdăria acumulată de-a lungul anilor. Pentru acele carcase cu o suprafață mai poroasa, o periuta de dinti ajuta la eliminarea murdăriei. Eu las carcasa de obicei în apă timp de 1-2 ore pentru rezultate optime.
După ce toate componentele au fost curățate, am asamblat consola în ordine inversă, având grijă să nu rămână niciun șurub:). Rezultatul final este unul decent, din punctul meu de vedere.
Mai sunt și alte opțiuni pentru a îmbunătăți aspectul vizual, cum ar fi:
- Polișarea carcasei cu pastă de polisare pentru a elimina zgârieturile mici.
- Vopsirea carcasei cu spray de vopsea pentru a-i reda un aspect uniform.
Insa astfel de intervenții știrbesc din autenticitate, iar eu prefer să le păstrez cât mai autentice. Totuși, dacă inscripția 16-BIT de pe partea centrală este ștearsă, puteți folosi un marker cu vopsea acrilică (argintiu sau auriu) pentru a o reface.
Dacă vă interesează mai multe informații despre consolele Sega, vă recomand să vizitați Sega Retro, un site cu informatii utile pentru pasionați.
