La fel ca în cazul gusturilor, și hobby-urile nu se discută, ci mai degrabă se „degustă” – iar retro gaming-ul nu face excepție! În acest articol despre jocurile retro, vreau să relatez ce mă atrage pe mine la retro gaming, chiar dacă astăzi avem la dispoziție tehnologii de ultimă oră.
Este clar că nostalgia joacă un rol important. Fiecare dintre noi are o doză subiectivă de nostalgie atunci când se gândește la anii trecuți, la jocurile din copilărie sau la acele momente simple în care o consolă cu “manete” și un televizor cu tub erau suficiente pentru a crea experiențe memorabile. Mai mult, în România „epocii de aur” a consolelor retro, puțini își permiteau consolele originale ca NES, SNES, Sega Mega Drive, Atari etc. Mulți dintre noi ne-am jucat pe diverse „clone” cu nume lipsite de inspirație, precum Terminator, Rambo sau Polystation. Totuși fiecare din aceste console era, la vremea respectivă, o modalitate de distracție memorabilă, indiferent de autenticitate.
Ce înseamnă o consolă retro?
Există mai multe perspective cu privire la ce este considerat „retro” în lumea consolelor. Nu există o regulă exactă – și criteriile diferă în funcție pe cine întrebi sau unde cauți. Unii pasionați consideră retro consolele mai vechi de 15 ani, alții vorbesc despre consolele mai vechi decât generația a șaptea, iar un alt reper des întâlnit este orice consolă produsă înainte de începutul anilor 2000. Dincolo de dezbaterile tehnice, ceea ce contează cu adevărat este valoarea emoțională pe care aceste console o au pentru cei care le colecționează și/sau folosesc.
Când devii colecționar de console retro?
O întrebare amuzantă poate, dar care conține și un sâmbure de adevăr, este legată de momentul în care cineva se poate considera un colecționar. Răspunsul cel mai întâlnit? „Când le cumperi pentru a le avea, nu pentru a le folosi.” În comunitatea retro-gaming-ului, sunt mulți pasionați care documentează, schimbă sau vând console și jocuri vechi, iar exemplarele bine conservate sau chiar sigilate pot atinge sume impresionante. În această nișă activă, pasiunea pentru jocuri devine o formă de conservare a istoriei gaming-ului.
Ce mă atrage la retro-gaming?
Pentru mine, retro-gaming-ul înseamnă mai mult decât nostalgie. Îmi place ideea că, pe acele console de 8, 16, 32 sau 64 biți, dezvoltatorii generau rezultate excelente cu resurse extrem de limitate, exploatând la maximum capacitățile hardware. În ziua de azi, când hardware-ul este disponibil în cantități masive, raportat la puterea de calcul, uneori pare că resursele nu mai sunt valorificate la fel de ingenios.
Un alt aspect pe care îl apreciez este experiența de joc offline. În era consolelor retro, jocurile nu depindeau de conexiuni la internet sau de conturi online. Pur și simplu introduceai cartușul și te bucurai de joc. Deși există și astăzi jocuri offline, acestea par să fie din ce în ce mai rare. În schimb, sunt din ce în ce mai multe jocuri disponibile doar din surse online și accesibile doar atâta timp cât ai un cont activ pe platforma respectivă, fără opțiunea de a le juca offline. De fapt, s-au schimbat chiar și termenii și condițiile de utilizare pentru a sublinia că licența unui joc achiziționat este un fel de drept de utilizare, nu de posesie – practic o formă de „chirie” digitală.
Monetizarea și povestea în jocurile moderne
O altă diferență notabilă între jocurile retro și cele moderne este accentul pus pe monetizare. Multe jocuri actuale par să fie orientate spre a genera venituri suplimentare, iar acest lucru influențează firul narativ și direcția poveștii. În jocurile retro, povestea nu pare, cel putin pentru mine, a fi distorsionată de tactici de monetizare. Multe jocuri de astăzi includ mecanisme de „achiziții în joc” care pot distrage atenția de la firul narativ și pot fragmenta experiența jucătorului, care este îndrumat spre diverse „microtranzacții”.
De ce rămâne retro-gaming-ul relevant
Retro-gaming-ul nu este doar despre jocuri și console vechi; există o bază de fani relevantă. Majoritatea producătorilor care mai exista, au lansat în ultimii ani replici oficiale ale celor mai de succes console din portofoliul lor sau ofera in abonamentele cu subscriptie pachete care contin astfel de jocuri. Producători 3rd party lansează console compatibile cu casetele de jocuri originale(mai mult despre asta într-un articol separat), dar cu hardware video actualizat pentru tv-urile moderne. Unele dintre console chiar și la 30+ ani de la lansare, beneficiază de noi jocuri lansate. Așadar posibil sa nu fie vorba doar de nostalgie la retro gaming :).
