De-a lungul timpului am observat diferite situații care mă fac să cred că oamenii, în anumite scenarii, se comportă la fel — adică, în general, stupid — indiferent de naționalitate, țară, nivel de educație, specializare, cultură etc.
Când iei contact cu lumea, vrând-nevrând, genele celor două persoane în etate (nu le mai putem spune „babe” că nu e corect politic) care au mai stat în fața închisorii două săptămâni să își termine bârfele după 20 de ani de detenție în celula comună te fac să urmărești și să „caracterizezi” persoanele cu care vii în contact. Deseori, lumea se comportă atât de asemănător încât ai zice că informația e scrisă undeva, ascunsă în ADN, și niciun fel de educație sau evoluție nu o poate șterge.
Când e vorba de afectarea veniturilor proprii.
La un M&A recent, anunțat în cadrul companiei unde activez, într-o sesiune online de Q&A și informare, peste 80% din mesajele celor peste 1000 de participanți au fost legate doar de bani, venituri, facilități și… iar bani. Asta fără să mai adăugăm că unele întrebări aveau deja răspuns sau au fost postate de mai multe ori. Majoritatea participanților proveneau din țări în care apa caldă nu mai este de mult timp o problemă.
Asta mi-a adus aminte de subreddit-ul de programare din România în perioada schimbării legilor fiscale. Unii mai „isteți” veneau și cu idei tip social media: „Ne cumpără, ne cumpără… dar să încercăm să păstrăm cât mai mult din cultura noastră”. Ce cultură? Te cumpără unul mai mare, de mâine joci cum cântă.
Bătaia pe ocuparea șezlongurilor pe plajă dimineața în concediu.
Indiferent din ce țări vin turiștii, modelul e mereu același, de parcă toți ar fi ieșit ieri din comunism și ar fi văzut pentru prima dată un șezlong. Întrecerea de a pune prosopul și de a rezerva locurile fruntașe are loc cu mult înainte să fie gata omleta la micul dejun. Și nu, nu se schimbă nimic oricât plătești pe noapte la hotel.
WIIFM când e vorba de bani.
O categorie tipică de angajați oportuniști, care văd în fiecare pas de evoluție profesională un nou mod de a cere bani în plus. Dacă fac și asta, înseamnă că fac ceva în plus — deci ar trebui să primesc și bani în plus. În fiecare an vin cu aceeași poezie: că sunt curtați de altă companie și să vedem ce putem face să rămână aici. Nu e vorba că nu sunt profesioniști sau că nu își cunosc bine rolul, ci de comportament și de modul în care își joacă această carte.
Convingerea că noi, cei din prezent, facem totul mai bine decât înaintașii noștri.
Suntem atât de plini de sine încât tot ce a fost făcut înainte nu mai este bun, iar noi „am reinventat” totul și „am făcut totul mai bine”. Nu uitați că pantalonii evazați au fost purtați și de părinții sau bunicii noștri, iar roata a fost inventată acum peste 5000 de ani.
Prostia la rang de artă, de dragul libertății de exprimare.
În numele „dreptului de a spune orice”, prostia primește o platformă, iar argumentele raționale sunt adesea înlocuite cu păreri nefondate, „fake”-uri și teorii fanteziste. În multe cazuri, cu cât ești mai vocal, cu atât pari să ai mai multă dreptate — exact cum ne spunea învățătorul din clasele I–IV: „Cine strigă mai tare are dreptate”. Din două una: ori știa el ceva, ori cei care strigă tare în ziua de astăzi sunt la nivel de clasele primare.
Războiul nu mai sperie pe nimeni în realitate.
Era o vorbă atribuită lui Stalin: moartea unui om e o tragedie, moartea a mai multora e statistică. Zonele turistice sunt pline de turiști ruși sau ucraineni; nu contează ce se întâmplă acasă, important e să ne simțim bine aici. La fel este și cu conflictul din Gaza: am avut ocazia să discut cu câteva persoane din Israel și spuneau că viața merge mai departe aproape normal, chiar dacă în țara lor se desfășoară un conflict.
Sus, sus, tot mai sus.
Asta e una dintre preferatele mele: credința că totul trebuie să meargă doar în sus, mai ales în afaceri și în tot ce ține de bani — dar nu numai. Îmi aduc aminte de liceu, când un profesor de matematică (care nu preda la Universitatea TikTok) ne spunea, studiind sinusoidele, că viața e ca o sinusoidă. Acum, parcă vrem să îndreptăm sinusoidul și să-l transformăm într-o linie dreaptă, mereu ascendentă. Doar că matematica nu minte…
Efectul de turmă.
A fost prezent dintotdeauna, dar de când cu explozia rețelelor sociale pare că a devenit sport național pentru fiecare țară. Toată lumea urmărește ceva sau pe cineva. Ba mai mult, e chiar la modă să faci parte dintr-o turmă care urmărește pe cineva. Ca follower, utilizatorul devine — conștient sau nu — un asset generator de venituri pentru liderul turmei din care face parte. Și, paradoxal, cu cât turma e mai mare, cu atât membrii sunt mai convinși că sunt unici.
Haideți să vedem, că sigur mai putem aduna câteva în zona de comentarii.
