După ce am văzut cum arată viitorul “Nintendo 64 4K” și am trecut printr-un proces similar cu consola Sega Mega Drive, a venit timpul să-i acordăm puțină atenție consolei originale Nintendo 64.
Nintendo 64, sau N64, lansată în 1996, a fost prima consolă Nintendo care oferea o experiență 3D, un procesor cu suport de 64 de biți și permitea jocurile multiplayer pentru până la 4 persoane, datorită celor 4 porturi pentru controlere. În cadrul dezvoltării consolei N64, Nintendo a sărit o etapă, cea a consolelor pe 32 de biți, pentru că generația precedentă, consola SNES, era pe 16 biți.
Tot la capitolul lucruri interesante și particulare ale consolei N64 este faptul că aceasta a fost ultima consolă Nintendo care a mai folosit casete, în detrimentul mediilor optice, până la Nintendo Switch în 2017. Unii sunt de părere că tocmai acest lucru a făcut ca consola să piardă în fața rivalilor de la Sony în privința numărului de unități vândute. La momentul respectiv, producătorii third-party de jocuri au migrat către Sony, spunând că procesul tehnologic de producere a casetelor era mai scump în comparație cu cel al mediilor de stocare optice. În apărarea sa, Nintendo a afirmat că decizia de a rămâne la casete a fost luată datorită faptului că timpii de încărcare a jocurilor de pe casete erau superiori față de cei ai mediilor optice.
Pentru a desface consola Nintendo 64, aveți nevoie de o șurubelniță tip “gamebit”. De obicei, această șurubelniță vine cu două capete: unul de 3,8 mm și unul de 4,5 mm. Cel de 3,8 mm este util pentru a desface casetele de jocuri de la majoritatea producătorilor, iar cel de 4,5 mm este util la desfacerea carcaselor anumitor console, printre care și cea de față.
Carcasa a fost destul de ușor de desfăcut după ce am îndepărtat cele 6 șuruburi de la baza carcasei.
La interior, iese în evidență radiatorul de dimensiuni generoase, imediat ce am desfăcut carcasa. Nici nu e de mirare, având în vedere că hardware-ul consolei a trecut la grafica 3D.
După ce avem componentele carcasei desfăcute pentru curățare, folosim o metodă foarte simplă: le înmuiem în apă caldă cu săpun sau detergent de vase. De obicei, le las la înmuiat destul de mult timp, între una și două ore. Am observat de multe ori că, dacă stăteau doar pentru scurt timp în apă cu detergent, după uscare rămâneau vizibile diferite urme sau pete pe carcasă.
Cât timp componentele carcasei stau la înmuiat, ne putem ocupa de partea electronică. Pentru a ajunge la placa de bază, trebuie să desfacem toate șuruburile de pe radiatorul de aluminiu. Dacă vă întrebați de ce sunt atât de multe șuruburi, se pare că Nintendo le-a folosit pentru a crea o punte termică între radiatoarele de pe componentele plăcii de bază și radiatorul generos din partea superioară.
Efectuăm o curățare mecanică cu o pensulă asupra componentelor și, ulterior, curățăm placa de bază cu alcool izopropilic.
La final, după ce toate componentele sunt curate și uscate, putem să trecem la reasamblarea consolei. Ca sfat, e bine să grupați șuruburile pe categorii când desfaceți consola, astfel încât, la final, să le puneți pe fiecare la locul potrivit.
La partea de retușare cosmetică a carcasei, pentru a-i oferi luciul acela “de nou”, am încercat o variantă proprie, pentru că nu am fost convins de alte metode citite. Am șters carcasa cu o cantitate foarte mică de cremă pentru întreținerea obiectelor din piele, produsă din ceară naturală. Am lăsat carcasa câteva ore cu crema respectivă, apoi am lustruit-o cu o cârpă moale de bumbac.
Vizual, rezultatele au fost peste așteptări, după cum se poate vedea în poză. Au fost estompate și anumite zgârieturi fine.
Consola căreia i-am oferit puțină atenție este de culoare charcoal black și este una dintre cele mai comune console PAL vândute în Europa. Deși există alte ediții și culori limitate mai apreciate de colecționari, asta nu înseamnă că cea de față nu are locul ei de cinste în istoria consolelor de gaming.
