Cred că, la fel ca mine, sunt mulți alții care au jucat cândva cel puțin una dintre versiunile Age of Empires. Pentru mine, jocurile de strategie de genul Age of Empires, Rome: Total War, Rise of Nations etc. au fost printre puținele jocuri pe care le-am jucat cu interes. Spun asta pentru că, deși știu destul de multe despre industria de gaming din vremurile tetrisului încoace, în realitate m-am jucat puțin.
Când am citit știrea despre lansarea variantei de mobil, m-am înregistrat pentru instalarea automată a jocului pe telefon la data lansării. De câteva săptămâni am început să mă joc și sunt destul de neplăcut surprins de experiența oferită.
Am rezumat în câteva puncte ceea ce m-a nemulțumit:
- Monetizare exagerată
- Nu este vorba de reclame, ci despre diferite campanii care te întâmpină la tot pasul, întrerupând fluiditatea. Îți sunt oferite spre achiziție diferite pachete de resurse, monede virtuale care se pot preschimba în caracteristici noi pentru eroii tăi, deblocarea de eroi noi etc. Aceste pachete îți sunt prezentate de multe ori ca oferte limitate, cu reduceri consistente, încât să îți ofere impresia – înșelătoare, zic eu – că ești printre norocoșii care au posibilitatea să le cumpere. Monetizarea excesivă, în jocurile din ziua de astăzi, din păcate, nu este ceva nou, după cum am menționat deja în articolul despre retro gaming.
- Hartă insuficient optimizată pentru dispozitive mobile
- Harta de joc este supraîncărcată cu elemente. Dacă ar fi să folosesc o glumiță expirată, aș spune că ești doar tu și ceilalți 100.000 de jucători pe hartă. Niciodată nu am avut impresia că știu unde mă aflu, dacă sunt în locul potrivit sau dacă trebuie să mă mut. Zoom-in: vezi doar o porțiune mică din jurul fortăreței tale; zoom-out: vezi doar niște puncte colorate și o legendă. La un moment dat, îmi aduc aminte că am acceptat o invitație să mă alătur unei alianțe, iar unul dintre taskurile primite în joc a fost să mă mut pe pământul alianței. Am reușit, după două zile, să îmi dau seama unde și cum.
- Povestea jocului este greu de înțeles, fără cap și fără coadă, tip „joc fără final”
- După ce am început jocul, strângerea resurselor, dezvoltarea economică și militară și trecerea dintr-o perioadă de dezvoltare în alta au venit oarecum natural. Dar cam atât. Nu știam care e țelul: să mă bat cu alții, să mă dezvolt, să cuceresc teritorii, să acumulez eroi? Totul e o mare salată cu de toate, ca un restaurant cu meniu stufos din care niciun preparat nu iese în evidență.
- Meniu stufos de interacțiune
- Multe, foarte multe locuri de unde primești informații, unde trebuia să intri să activezi ceva, să colectezi altceva. Se poate vedea în captura de mai jos; nu sunt prea multe de spus.
- Cerințe fără sens pentru a trece de la o etapă la alta
- Adaugă un prieten???!!! Eu nu sunt aici să-mi fac prieteni, eu sunt aici să mă joc.
- Resursele nu mai par să fie factorul principal al dezvoltării, fiind la discreție
- Aici pare o frântură de logică: oferi pachete de resurse de cumpărat, dar resursele sunt aproape la discreție. Cât timp m-am jucat, nu am avut nici cea mai mică problemă să colectez resursele necesare pentru a face upgrade-uri la clădiri, resursele militare etc. În plus, resursele prezente în proximitatea citadelei erau reîmprospătate zilnic, iar cele din interiorul citadelei erau nelimitate. Conta doar ce capacitate de colectare au lucrătorii tăi.
- Caracteristici complexe de upgrade ale personajelor
- De exemplu, să faci upgrade la forțele militare însemna următoarele: upgrade la fiecare clădire specifică, upgrade la cercetare la universitate, upgrade la fierărie, upgrade la eroul care conducea trupele.
- Organizare ciudată în sistemul de alianțe
- Eu nu vreau să fiu obligat să concurez cu toți locatarii pivnițelor părinților, eu vreau să mă bucur de experiența jocului în ritmul meu. În chat-urile alianței, majoritatea mesajelor erau de genul: „La ora cutare mergem toți și-l atacăm pe nemernic”. Hoo, mă, lăsați omul să trăiască.
- Desigur, puteai să joci în afara unei alianțe, după ce inițial erai obligat să aderi la una (altfel nu puteai trece mai departe, fiind o cerință de etapă), dar atunci erai țintă pentru toată lumea.
- Complexitate greu de înțeles a forțelor militare prin introducerea unor eroi
- Eroi care trebuie, la rândul lor, upgradați individual la mai multe capitole: rang, nivel, dotări și talent. În plus, pare o continuă cursă în a recruta sau câștiga noi eroi.
- Notificări înșelătoare și stufoase
- Din când în când primeai notificări de la joc, că un alt concurent se pregătește să te atace sau că alt concurent îți atacă fortăreața, iar dacă intrai în joc nu se întâmpla nimic.
Mesageria internă a jocului are nu mai puțin de 7 categorii, iar numărul de notificări este de cel puțin 20-30 zilnic. Asta dacă ai activitate puțină; la o activitate mai intensă, acestea se pot dubla. Practic, primești un mesaj pentru orice se întâmplă la tine în ogradă. Ai putea spune că le ignori, dar dacă le ignori nu mai primești premiile aferente diferitelor realizări. Adică îți intră în vistierie doar dacă dai click efectiv pe mesajul aferent. Apropo de punctul cu meniul stufos.
- Din când în când primeai notificări de la joc, că un alt concurent se pregătește să te atace sau că alt concurent îți atacă fortăreața, iar dacă intrai în joc nu se întâmpla nimic.
Deși m-am jucat câteva săptămâni aproape zilnic, evoluând fără greutăți deosebite prin etapele de dezvoltare, jocul și-a pierdut interesul pentru mine odată cu scurgerea zilelor. După tot acest timp pot afirma că, pentru mine, a intrat la capitolul „eliberare spațiu pe telefon”. Așteptările au fost mari la început, având în vedere experiența oferită de celelalte versiuni pentru PC, dar impresia lăsată este de genul „după chipul și asemănarea lui”. Microsoft este un colos tehnologic, complex și greoi, iar versiunea Age of Empires Mobile pare a avea o arhitectură asemănătoare.
Sursă: Age of Empires Mobile
